Prima etapă este să preparăm Huștile, dacă aveți deja huști treceți peste acești pași.

Aici un vas cam de 2 litri, 1 farfurie de tărâțe (cam 250g) și o felie de pâine albă.

Am pus tărâțele în vas, am adăugat pâinea fărâmițată.

Și turnați apă rece peste compoziție - suficient ca să-o umezească și să fie mai groasă la consistență.

Se nivelează bine, aveți grijă să mai fie loc în vasul cu huști, pentru că va fermenta și se umflă.

I-am pus capac și am lăsat așa la temperatura camerei 2 zile, să fermenteze bine.

Și în 2 zile sunt gata huștile, tărâțele au fermentat, putem să ne apucăm de umplut borșul.

Etapa a 2-a - este efectiv prepararea borșului.

Deci trebuie să avem huștile și cam 2 farfurii de tărâțe - în general se pune 1 volum de huști la 2 volume de tărâțe. Mai trebuie mălai și frunze de vișin, eventual și leuștean.

Borșul în general se prepară în vase de sticlă sau lut. Bunica întotdeauna îl făcea în cratițe emailate - așa cum am făcut și eu acum.

În cratiță am pus huștile, tărâțele și făina de mălai.

Turnați 4-5 litri de apă fierbinte bine, amestecați, adăugați frunzele de vișin și leușteanul.

Se acoperă cu capac și se lasă cam 1 zi, amestecând măcar de 1-2 ori.

La mine s-a înăcrit cam în 15 ore, îl lăsați atât la cât vă place să fie de acru - gustând periodic din el.

Am trecut borșul limpezit printr-o pânză de bumbac mai densă și l-am turnat în sticle/borcane, pe care le-am închis cu capace și am pus la frigider.

Așa se poate păstra 1-2 săptămâni minim, până începe să-și schimbe culoarea.

Tărâțele care rămân după scurgerea borșului se numesc la fel Huști - o parte din ele puteți păstra la frigider în borcan, cam 2 luni - și le folosiți când umpleți următorul borș. De obicei se împrumută pe la gospodine, cele care deja un borș umplut dau huști la alții.

Un borcan de 700ml de huști va ajunge pentru a face cantitatea de borș de mai sus.

Fiindcă prima tură de borș cu huștile făcute în casă, mi s-a părut la gust puțin sălcie am zis să mai umplu o dată borș.

Am pus 1 borcan de 700ml de huști, 2 borcane de tărâțe și am repetat procedura de mai sus. În plus am pus ca bunica o sfeclă roșie crudă tăiată rondele, pentru a face borșul roz la culoare.

Dacă prima tură de borș a fost foarte bună, a 2-a mi-a ieșit perfectă, perfectă.

Borșul mi s-a părut mai estetic așa roz, și gustul minunat, acru și aromat.

Să știți că rozul acesta se decolorează în ciorbă, și nu afectează culoarea mâncării.

Aici borșul simplu vs borșul roz - nici o diferență la gust, decât la culoare.

Și un pont de la alte gospodine:

- dacă puneți borșul în sticle de plastic, apoi folosiți o cantitate de acolo și sticla rămâne nu chiar plină...

 - apăsați mijlocul sticlei până iese aerul și borșul ajunge la gură

- înfiletați repede capacul și puneți sticla înapoi la frigider, așa borșul nu se va oxida repede și se păstrează mai mult timp.

Aici am pus huștile în borcane la frigider pentru alt borș și eventuale cereri de huști de la vecine/cunoștințe sau cantitate de borș mai mare.

Și așa aveți un borș de casă perfect, poate pare complicat că sunt mulți pași, dar nu este, doar am încercat să detaliez rețeta pentru rezultate sigure.

Borșul drege perfect orice ciorbă și chiar băut așa simplu are multe proprietăți benefice, fiind un remediu natural și o sursă a complexului de vitamine din grupa B.

Poftă Bună!