Am cules prunele și fiindcă nu erau moi le-am mai lăsat 2 zile să se coacă mai bine.

Apoi s-au spălat și scos sâmburii și le-am pus într-un ceaun mai mare cu fundul gros.

Am adăugat 1 pahar de apă și le-am pus la fiert, amestecând periodic.

Cam așa textură vor avea într-o jumătate de oră, lasă zeamă și încep să fiarbă ca un gem normal.

Mai departe vă arăt cum se schimbă textura și culoarea pe parcursul fierberii - nu uitați că gemul trebuie să fiarbă la foc mic și amestecat periodic, mai rar la început și tot mai des când se îngroașă.

Într-o oră și jumătate.

După 3 ore de fierbere.

După 4 ore jumate.

Și fiindcă nu am mai avut timp să-l fierb, am stins focul și am acoperit oala cu un tifon (obligatoriu! nu cu capac!).

A 2-a zi am scos tifonul și am observat că magiunul s-a mai îngroșat, a avut gust și textură mai bună. Deci chiar și fără foc sub el a continuat procesul de preparare și s-au evaporat aburii în plus, prin tifon.

L-am pus la fiert din nou, la foc foarte mic și amestecând tot mai des în el.

Și tot așa încă vreo 4 ore.

Este gata atunci când devine dens, cu o culoare de maro intens și dacă puneți o lingură în picioare în ceaun stă dreaptă și nu se lasă deloc.

Cantitatea finală a fost la mine de 3 kg de magiun, a scăzut mai mult de jumate din volum.

Îl puneți în borcane uscate și curate, se închid ermetic cu capace.

Aici observați culoarea și textura, un pic mi-a ieșit poza mai lucioasă, culoarea reală este un maro mai închis.

Se merită să-l faceți neapărat, este gustos, dietetic și economic (nu trebuie să cumpărați zahăr) - singura chestie este să aveți răbdare și să-l fierbeți cât mai mult.

Poftă Bună!