Adunăm ingredientele. Nu am mai folosit ardeii copți, dar am introdus aluatul franțuzesc.

Cu vreo 2 ore înainte am pus la înmuiat gălbiorii, conform instrucțiunilor de pe pachet. Se pun în apă rece și se dau în clocot, apoi se lasă într-un vas cu apă rece pentru a se hidrata și a ajunge la forma inițială.

Am aprins cuptorul la 200 grade și l-am lăsat să se încălzească.

Am tocat gălbiorii, o parte din ei mai mărunți, o parte mai mari.

Mixul de ciuperci de pădure arată extraordinar, au fost tăiate în bucăți mari.

Ciupercile champinion au avut aceeași soartă, o parte mărunțite, o parte lăsate bucăți mai mari. Rezultatul l-am grupat pe mărime, neștiind cât o să folosesc exact.

Aici sunt cele tocate mărunt pe care îmi propusesem să le folosesc integral. Până la urmă nu am mai ținut cont și le-am amestecat.

Am tăiat ceapa și tocat mărunt usturoiul.

Într-o tigaie încinsă am pus uleiul și am călit la foc mic usturoiul și ciupercile.

Lipsea ceva. Ah, da, ceapa!

Când s-au muiat și s-a evaporat apa, asezonăm cu sare, piper și pătrunjel (verde sau uscat) după gust și dăm deoparte să se răcească.

Între timp ne ocupăm de curcan. Cu un cuțit de filetat am împărțit pieptul în 4 bucăți. Fiecare bucată am despicat-o pe mijloc, fără a o tăia de tot.

Am umplut fiecare bucată de piept cu ciuperci. Din compoziție mi-a mai rămas cam 1-2 linguri.

Aici a intervenit schimbarea de plan. Nu aveam cum să închidem eficient bucățile de piept în așa fel încât să nu pierdem compoziția minunată pe care o doream cât mai multă, așa că am scos repede din congelator un pachet de aluat de foietaj și am dezghețat o parte. S-a dovedit insuficient așa că până la urmă l-am dezghețat pe tot.

Am tăiat aluatul fâșii. Soțul nu s-a formalizat la estetică.

Am înfășurat fiecare bucată de piept în fâșiile de aluat. Prima încercare nu a fost prea reușită, făcută de soț singur, a trebuit "cârpită". Am intervenit și eu, unul a ținut cu grijă pieptul care deborda de ciuperci și unul înfășura aluatul. Până la urmă au ieșit rezonabil pentru niște începători.

De emoții am pus "ștrudelele" direct în tavă fără să ne gândim dacă nu cumva trebuie unsă sau măcar să folosim hârtia de copt.

Am bătut oul și am uns cu el minunățiile.

Am pus totul în cuptorul care se încinseze zdravăn - nu știam cât o să ne ia toată operațiunea - și am lăsat 35 de minute pe treapta 3 (200 grade) pe rândul din mijloc.

Între timp ne-am apucat de sos. Am pus într-o crăticioară încinsă muștarul și vinul și am lăsat până a dispărut mirosul de alcool. Dacă am fi folosit o tigaie probabil că ar fi mers mai repede.

Am adăugat smântâna și am fiert înăbușit... ar fi trebuit până când sosul rămânea lipit de lingură, dar nu am mai avut atâta răbdare. După vreo 10 minute l-am declarat gata și l-am luat de pe foc. Se poate asezona după gust, noi l-am considerat perfect așa.

După 35 de minute "ștrudelele" arătau bine, dar ne întrebam dacă și carnea înăuntru o fi gata.

Am sacrificat unul și era perfect.

Dacă tot a fost sacrificat, l-am tăiat felii, am pus sos și ne-am bătut pe el. Am și uitat de garnitura de ardei copți sau salata de ciupercuțe de pădure la care ne gândisem.