Focaccia cu mozzarella și sos pesto
Focaccia mi se pare o pâine-plăcintă genială, pe lângă faptul că este extraordinar de simplu și repede s-o faci, este și foarte ușor de combinat cu diverse ingrediente, de la cele mai clasice la altele mai deosebite - și toate ies păcătoase rău! Numai italienii au putut inventa din așa ingrediente la îndemână, o pâine așa faină, aromată, moale, gustoasă și frumoasă.
Am gătit focaccia și înainte să o fi gustat chiar la mama ei acasă, dar mi-a rămas în suflet acea pufoșenie și textură moale, parcă chiar imposibil de făcut în casă. Ei, pot să vă zic că mi-a reușit de data asta să reproduc acea textură imposibilă anume în rețeta de focaccia de mai jos. S-au combinat toate așa de bine că a fost foarte periculoasă de nu te mai puteai opri din mâncat, deci să fiți atenți că dă dependență!
Oricum puteți să faceți orice combinații - cu roșii, măsline, ceapă, parmezan, usturoi, etc. Dar asta mi se pare chiar deosebită și pesto se "pupă" perfect cu aroma de mozzarella topită, deci să încercați neapărat. Sosul Pesto cred că știți cum se face și ar fi chiar păcat să nu-l aveți în frigider în sezonul de roșii aromate și gustoase!
Într-un bol sau cană amestecați apa caldă cu drojdia și zahărul, lăsați 10-15 minute până începe să facă spumă.
În alt bol mai mare amestecați cele 500g de făină cu 1 lingură de sare.
Când este gata amestecul de drojdie, îl turnați peste făină, adăugați și 2 linguri din uleiul de măsline.
La început amestecați toate ingredientele cu o lingură, până se adună bine.
Apoi presărați încă puțină făină pe masă, treceți aluatul aici și îl frământați cu mâinile.
Pe parcurs mai adăugați făină, dar numai cât să nu se lipească aluatul de mâini și de masă în procesul de frământare. Și o țineți tot așa timp de 5-10 minute.
Vă opriți atunci când aveți un aluat neted, moale și nelipicios.
Dar mare grijă să nu faceți exces de zel cu făina, mai bine să-l lăsați mai lipicios decât să fie prea dens și atunci foccacia nu mai iese așa pufoasă și fragedă.
Îl treceți înapoi în bol, turnați deasupra câteva linguri ulei de măsline.
Ungeți aluatul bine cu ulei, acoperiți bolul cu o folie și lăsați să crească timp de 1-1.5 ore.
Își cam triplează volumul în acest timp, deci suntem pe drumul cel bun!
Așterneți cu hârtie de copt o tavă mare de cuptor (a mea este cea de la aragazul clasic). Treceți aluatul din bol în tavă și cu mâinile apăsați, nivelați și distribuiți uniform pe toată suprafața.
Observați că nu mai trebuie frământat sau lucrat nicicum, luați-l din bol așa umflat și mutați în tavă direct.
Eu am luat bile mici de mozzarella, dar dacă aveți baton mare îl tăiați cuburi cam de 1.5 cm.
Presărați deasupra orice verdețuri pentru pizza sau paste aveți, verdețuri italiene sau de Provence.
Turnați peste focaccia încă 3-4 linguri de ulei de măsline - da, uleiul aici este ingredientul de bază :)
Cu degetele faceți multe adâncituri bune în aluat (apăsați fără milă!), presărați și puțină sare peste focaccia.
La fel adânciți bine și mozzarella în pâine.
O coaceți timp de 30-40 de minute în cuptorul preîncălzit la 200 de grade, sau până se rumenește frumos dar nu exagerat.
Se acoperă cu un prosop și lăsați să se pătrundă 30-40 de minute minim.
Acum o porționați, vedeți și vă minunați cât este de pufoasă și aromată, dar observați că nu vă mai puteți opri din degustat :))
Noi am savurat-o pe lângă niște salată și a fost de vis...
Poftă Bună!
Găsiți acum rețetele voastre preferate și în cartea noastră Top 50 rețete Pas cu Pas, prima carte din România cu rețete prezentate detaliat cu POZE pe PAȘI, un adevărat ghid vizual simplu de urmat în timpul procesului de gătire.
Cartea se găsește în librăriile partenere ale editurii Curtea Veche, sau online aici.
