Întotdeauna sunt în căutarea combinațiilor perfecte de ingrediente și mai ales la favorita noastră - rețeta de dulceață de căpșuni. Copiii demult mi-au spus că preferă varianta în formă de gem de căpșuni și m-am conformat, dar totuși simțeam nevoia la el de un gust mai fresh, o culoare și mai intensă, aromă și mai accentuată. Am găsit soluția în rubarbă - o plantă perenă din care se folosesc în alimentație doar tijele, are gust pronunțat de acru și fără o aromă intensă care să acopere gustul și aroma căpșunilor. De fapt combinația de rubarbă și căpșuni este una foarte exemplară și populară, nu am inventat nimic nou, doar am aplicat chestia asta și la dulceață de căpșuni.
Rubarbă ar fi ca o cantitate mai mare de lămâi pe care le-ați folosi, dar mai aduce un plus de textură și pectină pentru gelifiere mai uniformă. Proporțiile de mai jos le puteți modifica după cum vă place, cred că merge de pus 1:1 căpșuni cu rubarbă, dar eu totuși le-am vrut mai dominante.
Eu cresc rubarbă în grădină, dar este din semințe și durează vreo 2-3 ani până se dezvoltă bine și pot s-o folosesc la maxim (dacă aveți grădină să o plantați, este perenă, foarte bună și cu multe proprietăți subestimate). Așa că deocamdată mă bucur mult când o găsesc în supermarket - luna trecută am văzut-o în Lidl și Carrefour, de exemplu.
Și ca ultima observație - rubarbă este foarte folosită și indicată în deserturile low-carb, deci amatorii de bunătăți fără remușcări s-o aveți în vedere!
Deci în primul rând pregătim, spălăm, curățăm căpșunile și rubarba pentru rețetă.
Aveți grijă că la rubarbă se folosesc doar tijele, frunzele se aruncă pentru că sunt otrăvitoare.
Rubarbă recomand să o tăiați cubulețe de dimensiune medie și apoi după preferință le mai puteți mărunți în robot.
Eu așa și am făcut pentru că am vrut-o numai pentru textură, dar să se simtă mai mult căpșunile.
Puneți într-un bol mare rubarbă mărunțită, adăugați și căpșunile - eu tot le-am trecut prin robot pentru că la noi copiii preferă forma de gem. Le puteți lăsa și întregi, dacă vă place așa.
Deasupra adăugați zahărul și zeama de la o lămâie.
Amestecați totul cu o lingură și lăsați 2-3 ore (sau peste noapte la frigider), compoziția să lase mai mult sirop.
După acest timp amestecați bine totul.
Pentru a fierbe gemul eu folosesc metoda tigăii - la fel ca în rețeta de Gem de căpșuni.
Deci, iau o tigaie mare și adâncă, pun în ea 4-5 polonice din compoziție și las la fiert.
În total durează cam 10-15 minute o tură din tigaie:
- mai întâi totul începe să fiarbă și micșorez focul, amestec periodic;
- apoi observați că gemul devine ceva mai gros și nu mai face așa multă spumă. Acum amestec mai des în el și micșorez focul încă puțin.
- este gata când nu mai este apos, devine destul de uniform și când amestecați în el se vede ca în poză.
Tot acest proces durează cam 10-15 minute, dulceața nu-și pierde culoarea și aroma (de obicei asta se întâmplă când o fierbeți mult!) dar va avea o textură densă pentru că ați fiert cantitate mică în tigaia mare. Asta pentru că reușește să se evapore apa în plus mult mai repede.
Turnați dulceața fierbinte în borcane spălate și uscate bine, închideți ermetic.
În tigaie puneți alte 4 polonice de compoziție crudă și iarăși puneți la fiert.
Dacă nu umpleți vreun borcan dintr-o tură, acoperiți cu capac și lăsați până fierbeți următoarea, apoi completați.
Lăsați borcanele să se răcească cu capul în jos - așa le verificați dacă sunt închise ermetic și nu curg.
Apoi puneți etichete (chiar recomand, să nu uitați ce ați făcut acolo în câteva luni!).
Serviți cu orice vă place, ca dovadă că e minunat - Sofia mi-a declarat că asta a devenit dulceața/gemul ei preferat :)
Poftă Bună!
Găsiți acum rețetele voastre preferate și în cartea noastră Top 50 rețete Pas cu Pas, prima carte din România cu rețete prezentate detaliat cu POZE pe PAȘI, un adevărat ghid vizual simplu de urmat în timpul procesului de gătire.
Cartea se găsește în librăriile partenere ale editurii Curtea Veche, sau online aici.