Demult plănuiam să fac o vișinată de casă, dar nu una simplă, vroiam vișinata bunicii. Eu de obicei îi spuneam mamei despre rețeta clasică de vișinată - cea cu alcool etilic, am și încercat, dar mi s-a părut extrem de alcoolizată. Mama se mira și îmi spunea că nu înțelege de ce ne complicăm - bunica punea vișine, zahăr și lăsa ditamai damigeana sub copac și ieșea o vișinată extraordinară, un fel de vin de vișine. Și eu o prefer așa, slab-alcoolizată, doar cu ce a fermentat ea natural și am testat rețeta timp de 1 an să văd cum stă și se păstrează așa în debara și în frigider. Am turnat vișinata într-un borcan și am închis ermetic - a stat minunat peste iarnă și primăvara în debaraua simplă de apartament. La fel și cea din frigider, deci chestia cu alcoolul ca și conservant aici nu e obligatorie.
Așa am zis să fac și eu, dar cu un mică adăugire, un fel de senzor de fermentare - o banală mănușă de latex și mi se pare genială chestia asta. Este haios cum se umflă mănușa și "votează" tot procesul de fermentare, dar cum începe să se lase va fi primul semn că vișinata va fi gata și fermentarea se oprește. Citiți atent pașii și explicațiile, dacă nu se umflă, dacă se rupe, dacă nu se dezumflă, toate le voi spune în pași.
Este perfectă ca un vin dulce, pentru însiropat tort și fără probleme și restricții mari pentru copii.