In ultimii ani, dupa cateva incercari nereusite de a gati falafelul acasa, apoi la fel foarte nereusit sa-l gust in restaurantele cu specific arabesc din Bucuresti - am renuntat la idee, am zis ca probabil nu este pe gustul meu si gata. Absolut toate chiftelele de naut erau inecacioase, prea uscate sau cu un gust ciudat.
Asta pana sa le gust vara trecuta in Egipt, gatite exemplar, chiar am stat sa observ textura pastei de naut si cum bucatarul le modela repede si le prajea in ulei. Nici nu-mi imaginam ca aceste chiftele de naut, sau falafelul, pot avea un gust atat de bun, sa fie crocante la exterior, dar pufoase si aromate inauntru. Deci vi le recomand neaparat, dar cu respectarea tuturor recomandarilor pentru un rezultat maxim de gustos si deosebit. Recomandat este sa serviti falafelul in lipie arabeasca, sau pita - cu iaurt, sos tahini, legume proaspete sau coapte. O alta varianta ar fi falafelul la farfurie, adica cu aceleasi ingrediente, dar nu in lipie.
Cea mai mare provocare si neplacere este sa maruntiti cat mai fin nautul crud inmuiat impreuna cu verdeata. Eu l-am trecut si prin robot cu lama S, apoi prin masina de tocat carne, iar la final l-am mai pasat o data cu blenderul vertical, cel cu picior. Daca veti lasa prea grunjoasa pasta de naut, se va simti gustul de naut crud, in principiu nu foarte deranjant, dar noua ne-a placut totusi sa fie ceva mai fina textura falafelului.
Partea buna este ca puteti prepara mai multa pasta de naut, apoi sa congelati o parte si la orice pofta nu mai trebuie sa refaceti munca cu inmuiat, pasat, etc.
Si fiindca chiftelele de falafel se recomanda sa fie servite calde, imediat dupa gatire, mai bine sa nu prajiti cantitate mare din ele, doar cat aveti nevoie pentru o masa. Noua ne-au ramas cateva, le-am reincalzit la tigaie sau in cuptorul cu microunde - au fost bune, dar si-au pierdut putin din textura la coaja crocanta.