Mulțumită Lenei, am scotocit prin calculator, după niște poze cu plăcinte de la mama mea de acasă. Pozele cred că au vreo un an și ceva. Nu sunt de cea mai bună calitate, dar deocamdată nu am altele.
Mama mea face două feluri de plăcinte. Alea cu brânză, varză, vișini.. sunt plăcinte împăturite, în stilul în care probabil l-ați mai văzut.
0cm;">Dar mai face și plăcinte '' tropotite'', metoda fiind mai rar întâlnită. Cel puțin până anul acesta chiar am crezut că e unică, preluată de la bunica. Nu știu de ce le zice "tropotite", nu am găsit o explicație logică în DEX, dar o avem în suflet :)
Plăcintele bunicii, acum ale mamei, sunt delicioase. Din punct de vedere caloric e mai bine să nu vă întrebați cum sunt. Dar chiar și așa, nu mă pot abține de la ele. Eu le fac mai rar. Dar când mergem acasă, oricât de scurtă ar fi vizita, nu trece niciodată fără plăcinte tropotite făcute de mama. Pentru că mama a prins secretul bunicii și ni l-a transmis și nouă, și nepoatelor, și poate îl va transmite și strănepoatelor. Rețeta nu e fixă, pentru că e făcută mereu după cum se "simte" aluatul. Promit că atunci când merg acasă, să fac poze mai bune și să mai schimb pe aici, ici cole câte ceva.