Piftie de Curcan - sau Răcituri ca la mama soacră

Aici vedeți pulpa de curcan și pipote, în poză sunt cele de curcan, dar totuși rămân la părerea că pipotele de pui sunt mai bune în piftie.

Spălați bine și chiar puteți să le țineți 2-3 ore în apă rece, să fie mai limpezi răciturile.

Șoriciul cumpărat de mine la o măcelărie mai bună, în sezonul de iarnă se găsește ușor.

Dacă nu găsesc la măcelării, iau de la magazinele cu tot felul de mezeluri de Sibiu așa un șorici mai prefiert, este și el puțin sărat.

Orice șorici luați, aveți grijă să-l spălați bine și curățați cu un cuțit, de grăsime în plus și impurități.

Dacă aveți o bucată mai mare tăiați în 2-3 porțiuni mai mici, să fie ca niște rulouri.

Acum luăm o cratiță mare de 5 litri, puneți carnea și pipotele, adăugați șoriciul - dacă aveți.

Turnați apă rece exact cât să acopere carnea, nu mai mult!

Puneți pe foc și când începe să se formeze spumă deasupra, o strângeți și aruncați cât mai conștiincios.

Faceți focul mic sub cratiță, acoperiți cu capac și lăsați piftia să fiarbă domol 2 ore.

După aceste 2 ore adăugați în cratiță 1 ceapă mare, frunză de dafin, piperul și 1 lingură de sare.

Lăsați iar să fiarbă încet încă 1 oră - aveți mare grijă, piftia acum trebuie doar să bolborosească ușor, să nu fiarbă intens!

Sfat! Gustul plăcut și complet de carne din piftie, vine anume de la această fierbere încetă și de lungă durată. Nu aș recomanda niciodată să folosiți oala de presiune pentru a fierbe răciturile!

Cam așa arată piftia după aceste 3 ore de fierbere.

Carnea de cocoș sau porc eu o fierb 4-5 ore, dar pentru curcan și pui sunt suficiente 3 ore.

Acum recomand să închideți focul, lăsați oala acoperită și uitați de piftie încă pentru 2 ore (da, fără foc!).

Stând așa în oală, carnea și zeama se pătrund și mai bine cu aromele.

După aceste 2 ore, scurgeți zeama din cratiță într-un bol mare.

Lăsați așa pe masă carnea din cratiță și zeama, să se răcorească bine.

Asta ca să puteți lucra ușor și să repartizați carnea prin farfurii fără să vă frigeți. Iar zeama nu trebuie să fie fierbinte când puneți usturoiul în ea, va avea gust mai prost și îl va opări.

Acum zeama este răcorită, abia caldă, și puteți să puneți în ea usturoiul trecut prin presă.

Amestecați bine și potriviți de sare dacă mai este nevoie.

De la mama mea știu că piftia trebuie sărată un pic mai mult, să fie la limită, altfel este mai fadă la gust pentru că mai trage și carnea din sare. Când se prinde veți vedea că va fi perfect bună.

În farfurii puțin adânci repartizați bucățele de carne, pipote și rulouri de șorici (îl tăiați în bucăți mai mici).

Eu fac cam 3-4 farfurii mari din aceste cantități - bineînțeles puteți să le faceți în forme mici, casolete, etc.

Zeama o turnați cu ajutorul unui polonic printr-o sită mică (chiar direct în farfurii) - să nu aveți bucățele de usturoi și impurități în piftie.

Puteți orna cu bucățele de ouă fierte, morcovi, cartofi, etc.

Și puneți farfuriile în frigider să se prindă bine, apoi acoperiți cu folie alimentară să nu vă miroase tot frigiderul a piftie :)

Ornați și cu verdeață chiar înainte să le serviți, vor da culoare mai vie piftiei.

Este și mai bună cu un sos de hrean cu smântână pe lângă. Pentru asta amestecați într-un bol 2 linguri de smântână cu 2-3 linguri de hrean ras (se vinde ras în oțet) și sare după gust.

O piftie bună este ca o operă de artă - nu trebuie multe ingrediente sofisticate dar o rezervă mare de timp și fiecare pas făcut corect!

Poftă Bună!